Gandurile triste sufletul mi-l imbratiseaza

Nu stiu de ce credeam ca viata poate fi frumoasa

Primesc numai amagiri in inima mea

M-am inselat, cand am zis, ca mi-am gasit fericirea

Pe cer stralucesc stelele

Pe unde colinda gandurile mele

Mi-e dor sa te mai privesc

De ce oare te mai iubesc?

Cat de mult as vrea

Sa ma apropii de o stea

Sa-i povestesc toata viata mea

De tristete sa pot uita

                           De ceva timp văd la televizor că tot mai multe vedete se iubesc pentru câteva săptămâni sau câţiva ani, ca după aceea să se divorţeze cu câteva picături de lacrimi un suspin , două şi gata relaţia, fiecare pe drumul lui. Din păcate am văzut că nu doar în televiziune se întamplă, ci şi la oamenii care nu au de-a face cu televiziunea. Adică oameni ca toţi oamenii. Ce se întâmplă cu noi? De ce nu mai are relaţia viaţă atât de lungă aşa cum era pe vremea bunicilor noştrii? Unde greşim? Sau poate nu greşim deloc? Atunci ce lucru negativ favorizează dintre doi oameni care se iubesc la nebunie, iar apoi se “răcesc” unul faţă de celălalt?

                         Acum în secolul acesta am observat că nici timpul nu ne mai aşteaptă. Aşa facem şi noi? Nu mai avem răbdare să ne cunoaştem partenerul de viaţă şi nici să-l mai ascultăm? Am atâtea întrebăi pe care nu ştiu dacă cineva va ştii sau va putea să-mi răspundă. Vin cu o altă întrebare: „ Cum erau iubirile din anii ’80 - ’90?” Erau la fel ca şi până acum în prezent sau era altă mentalitate în vremurile de demult? Şi eu îmi doresc ca cineva să mă iubească şi să-l iubesc până la sfârşit. Dar nu ştiu cum voi găsi o persoană pe care s-o iubesc şi să mă iubească. Acum e mai greu de găsit şi de păstrat o relaţie. Mi-e teamă că omenirea se duce la vale cu atâta „răceală’’ faţă de cel de lângă noi. Eu vă doresc să vă găsiţi iubirea şi să vă bucuraţi de viaţă alături de persoana iubită până la adânci bătrâneţi.